Biserica protejeaza maladivul

Inca de la inceputul crestinismului, adeptii acestuia au manifestat un orgoliu dus la extrem si o reticenta si respingere fata de celelalte religii, sau fata de anumiti oameni de stiinta si filozofi.Stiintific si istoric vorbind, Iisus nu este decat un simplu om care a fondat aceasta religie, iar chinurile prin care a trecut si rastignirea i-au dat o aura divina, raspandita de catre credinciosi, se poate spune fanatici, in toata lumea.
Se stie ca o perioada lunga de timp crestinii au fost alungati, omorati si transformati in sclavi.Fiind putini, aveau nevoie de adepti pentru a putea insemna o “putere”.Oamenii de rand din acea perioada o duceau foarte greu si, deja, zeii antici nu mai reprezentau nimic pentru ei.Propaganda religioasa, facuta pe ascuns,a atras un numar foarte mare de simpatizanti,acest nou zeu oferindu-le linistea sufleteasca si speranta ca cineva îi iubeste si îi apara.Dumnezeul crestinilor, acest tata al tuturor, de fapt tata al oamenilor saraci si bolnavi, a devenit la scurt timp simbolul acestora, ocrotitorul suferinzilor, mantuirea lor si calea catre fericirea suprema.Opuse total biologiei umane (si implicit animale), ideile crestine au ca scop suprimarea instinctelor si dorintelor intelectuale, refuzand orice argumente plauzibile, explicand totul prin dumnezeu, creatorul lumii si conducatorul suprem.Odata imprimata in mintea oamenilor ideologia crestina, asa-zisa credinta nu este decat efectul fricii emanate de pedepsele care il asteapta pe cel necredincios.Deci, rezulta ca dumnezeul crestin este, o data tatal celor bolnavi si saraci,si a doua oara, tatal celor care cred in el,din obligatie, ceilalti fiind aruncati in focurile eterne,spre suferinta vesnica.
Dumnezeu spune sa crezi in el si sa suferi, cãci dupa moarte vei cunoaste fericirea.Dar , de 2000 de ani , nu avem nici un argument care sa explice existenta lui.Noi trebuie sa renuntam la tot ce este pamantesc pentru ceva ce are mari sanse sa nu existe.Si chiar daca exista, inseamna ca este un zeu pervers, din moment ce noi trebuie sa traim o viata plina de suferinte pentru a cunoaste fericirea, in final, prin moarte.Un om,bogat sa spunem,care a muncit pentru ceea ce are,trebuie sa renunte la tot, ajungand la acelasi nivel cu un sarac.Atunci care este rostul trudei acestuia?
Un om bolnav (fizic sau mental) nu ar putea sa supravietuiasca in natura, fiind eliminat din ciclul normal al vietii.Biserica crestina si societatea moderna nu face altceva decat sa ocroteasca acesti oameni, integrandu-i in colectiv si ingrijindu-i, consumand resurse, iar rezultatul fiind de multe ori acelasi ca si cel natural, neinregistrandu-se decat o mare pierdere.Acelasi lucru se poate spune si despre homosexualitate,fara referire la biserica.Un homosexual nu si-ar avea rostul in natura, fiind inapt de reproducere, deci ratandu-si scopul real al vietii,avand acelasi sfarsit,si anume disparitia liniei lui genetice din cursul vietii.Acesti indivizi nu ar trebui sa aiba dreptul la exprimarea libera in masa.E ca si cum am aduce niste bolnavi mintali sa se exprime pe strazi,incercand sa demonstreze ca sa fi nebun e normal. Apãrînd astfel de accidente genetice , nu facem altceva decat sa degeneram societatea in care traim si, pana la urma, pe noi ca indivizi.

http://www.kirjasto.sci.fi/nietzsch.htm